Definiția cu ID-ul 911960:
Explicative DEX
HORCĂITURĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. Să fie tăcere... striga ofițerul, dar nimic nu mai putea opri plînsetele... Șanțul era plin de horcăituri. CAMILAR, N. I 93.
HORCĂITURĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. Să fie tăcere... striga ofițerul, dar nimic nu mai putea opri plînsetele... Șanțul era plin de horcăituri. CAMILAR, N. I 93.