hrúbă, hrube, (hurubă), s.f. (reg.) 1. Galerie subterană. 2. Gaură în pământ, beci, subsol, pivniță. 3. Colibă, bordei: „...copaci tari și copaci mari trebuitori pentru a face stolne, hrube și clădiri...” (Monografia, 1972: 522; document din 1347). 4. Dărăpănătură. ■ (top.) Hurubă, teren accidentat în Coroieni. ■ (onom.) Hruban, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. hruba „sobă” (DEX, MDA); din magh. huruba „bordei, colibă îngropată” (MDA).