HĂDĂRAG sm. și ‼ (pl. -ge) sn., HĂDĂRĂU (pl. -raie) sn. 1 🚜 Lemnul cel mai scurt al îmblăciului cu care se lovesc grînele, cînd se îmblătesc (🖼 2497) ¶ 2 🏚 Titirez (la moară): moara hîrîia și hadaragul toată ziua pocănea în teică (sad.) ¶ 3 Olten. Un fel de jujeu ce se pune la gîtul porcului, ca să nu intre în grădini ¶ 4 Mold. 🐟 pl. Lemnele de la cele două capete ale năvodului, de care trag pescarii [comp. ung. hadaró].