HĂDĂRAG, hădăragi, s. m. Băț gros, avînd diferite întrebuințări. ♦ Parte a îmblăcuiului formată dintr-un lemn gros prins de prăjină, cu care se bat cerealele. ♦ Bățul de sub coșul morii, care lovește teica spre a face să treacă grăuțele între pietre. ♦ Fiecăre dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. ♦ Mînerul de lemn cu care se învîrtește rîșnița. [Var.: (reg.) hadarag s. m.] – Comp. magh. hadaró.