HĂLĂCIUGĂ (pl. -gi) I. sf. 1 🌳 Tufă, desiș de mărăcini, de lăstari: puse în gînd să rămînă p’acolo, prin hălăciuga de pe lîngă mal (Isp.); ~ de brebenei (dlvr.) ¶ 2 pr. anal. iron. Păr sbîrlit: în capul ei (e) o ~ de păr cît turnul (jip.) II. adv. Sbîrlit: cu părul ~ (d.-zamf.).