HĂRȚUI hărțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu da pace cuiva; a cicăli. ♦ A întărîta, a zădărî un cîine. 2. Tranz. A urmări dușmanul prin atacuri repetate. 3. Refl. A se lua la ceartă, la bătaie; a se încăiera. [Var. : hîrțui vb. IV] – Din hartă.