HĂȚ², hățuri, s. n. 1. Parte a hamului care constă din curele (sau frînghii) lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămați. ◊ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a struni. A lua hățurile în mînă = a prelua conducerea. A scăpa hățurile din mînă = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.). 2. (Rar) Laț, juvăț. – Comp. haț.