IAPĂ (pl. iepe) sf. 1 🐒 Femela calului; (P): a bate șeaua, să priceapă iapa, a se adresa cu mustrări, cu povețe, cu observațiuni altei persoane decît aceleia pe care o privesc spusele noastre, spre a o face pe aceasta să priceapă ce voim sau ce trebue să facă; (P): a umbla după cineva ca mînzul după iapa, a-l urma pas cu pas, a se ținea mereu după el; (P): dă-ți, popo, pintenii și bate iapa cu călcîiele, se zice cînd, stăruim pe lîngă altul să ne cedeze un lucru de care el însuși are mare nevoie; (P): caută Nan iapa și el călare pe ea, se zice cînd vedem pe cineva căutînd un lucru pe care-l ține în mînă sau îl are la dînsul; F: să te duci unde a dus mutul iapa (și Tiganul cîrlanul)! să pleci, să nu te mai întorci, să nu te mai văd înaintea ochilor; 👉 FĂTA ¶ 2 🔧 O parte a jugului ferestreului de munte, numită și „mîtcă” sau „tînjală” ¶ 3 Ciocîrlie, țenchiu de legat pluta de mal ¶ 4 pl. Tălpigi (la războiul de țesut): apasă prea tare asupra iepelor și... dă cu toată puterea (SLV.) ¶ 5 Trans. (PĂC.) 💒 Niște căpriori întrebuințați la scaunul podului casei [lat. e q u a].