IAR, IARĂ I. adv. 1 Din nou, încă odată: ești pămînt și iară pămînt vei fi (PAL.); a doua zi... iar lua mama nănașa din coardă și iar ne jnăpăia (CRG.); iar ai venit? ¶ 2 De asemenea, la fel, și el: moșneagul avea o fată și baba, iar o fată (CRG.). II. conj. Întrebuințată la începutul unei propozițiuni, spre a arăta o deosebire sau o împotrivire, (însă, pe cînd, pe cîtă vreme, etc.): plecară cu toții, ~ eu rămăsei acasă; unii n’au ce mînca, iar alții, aruncă banii pe fereastră.