ICOANĂ (pl. -ne) sf. 1 Chip asemănător ¶ 2 Chip de sfînt, pictură înfățișînd imaginea unui sfînt, chipul Maicii Domnului, etc. (🖼 2613): cu ochii groaznic de mînie, ea privi icoana ’n față (VLAH.); ~ făcătoare de minuni; frumoasă ca o ~, foarte frumoasă; fie-care caută să aibă ~ la care să se închine (ZNN.); Ⓕ: a purta pe la icoane, a duce de nas ¶ 3 Ⓕ Imagine: icoana sufletului; îi lunecă blînd prin minte icoana duioasă a mă-sei (VLAH.) [vsl. ikona < gr.].