IELE sf. 1 🔱 Ⓟ Zîne rele, în număr de trei sau șapte, care paralizează pe om, îl pocesc sau îi răpesc mintea, în timpul somnului; au obiceiul de a juca pe verdeață, iar locul unde au jucat se cunoaște de către unii, căci acolo iarba pare a fi ca și arsă; ele sînt stăpînele vînturilor și mai poartă numirile de Vîntoasele, Dînsele, Frumoasele, Milostivele, Șoimanele, etc. (🖼 2622): un vînt rău a dat pe semne peste dînsa, sărmana! Ielele i-au luat gura și picioarele (CRG.); știu că a pus piciorul în urma Ielelor, și i s'au agîrcit vinele (JIP.); luat din ~, paralizat: este luat din~, care i-au sorbit și mintea și inima, sărmanul (ISP.); de aci, dintru-iele (VLAH.), reumatism ¶ 2 🌿 COARDA-IELELOR – SILNIC [ele, pron. f. pl., termen eufemistic, poporul ferindu-se de a pronunța numele lor adevărat, de teamă ca zînele să nu se răzbune asupra lui].