IEPURE sm. 🐒 Animal rozător, foarte fricos, de coloare roșcată pe spinare și albă pe pîntece, cu urechile lungi, cu picioarele dinapoi mai lungi decît cele dinainte, ceea-ce-i permite să alerge foarte repede (Lepus timidus) (🖼 2627): fricos ca un ~; dormeam noaptea somnul iepurelui (GN.); a alerga ca un ~; Ⓕ: puteai prinde iepuri cu el (RET.), era foarte voios; (P): departe Griva de ~ 👉 GRIV; a prinde ~le cu carul, a face un lucru alene, cu mare încetineală; se loveste ca ~le la biserică sau ce are a face scripca cu ~le? se zice cînd două lucruri nu se potrivesc de loc; cîți iepuri la biserică, nici unul; mai știi de unde sare ~le ? mai știi ce poate să se întîmple, ce poate să facă, fără să te aștepți; cine gonește (sau cine aleargă după) doi iepuri nu prinde nici unul, cine vrea două lucruri deodată nu se alege cu nici unul, cine vrea prea mult nu rămîne cu nimic; 👉 OALĂ ¶ 2 Ⓟ iron. Dumnezeu să-l iepure! Dumnezeu să-l ierte! ¶ 3 ~-DE-CASĂ, ~-DE-MOSC, iepure cu urechile mai mult lipsite de păr, cu coada și picioarele mai scurte decît ale iepurelui obicinuit; trăește sub pămînt în galerii pe care și le sapă singur (Lepus cuniculus) (🖼 2628) ¶ 4 🌿 IARBA-~LUI = TREMURĂTOARE; – OSUL-~LUI, plantă cu miros greu, cu flori trandafirii, grămădite la vîrful ramurilor spinoase; numită și „asudul (sau sudoarea)-calului”, „dîrmotin”, etc.; rădăcina ei e întrebuințată în medicină (Ononis spinosa) (🖼 2629); – UMBRA-~LUI, plantă ierboasă, cu tulpină înaltă, cu flori galbene-verzui, al cărei fruct sînt niște bobițe roșii (Asparagus collinus, Asparagus polyphyllus); – URECHEA-IEPURELUI, plantă ierboasă cu flori galbene dispuse în umbele terminale; numită și „lăutoare”, „urechea-tătărască” sau „urechelniță” (Bupleurum rotundifolium) (🖼 2630) ¶ 5 Stratul de carne de pe coastele porcului (PAP.) [lat. lĕporem].