IMOBILIZA, imobilizez, vb. I. Tranz. A pune (pe cineva sau ceva) în neputință de a se mișca, a aduce în stare de nemișcare, de neclintire. Plotonierul Danțiș își desfășură brațele ca niște aripi, căzînd asupra lui Trei- Nasuri și imobilizîndu-l. SADOVEANU, M. C. 209. ◊ Fig. Grupul «Convorbirilor» îl imobilizase într-o situație falsă; boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83.