INFAMIE s.f. Caracterul a ceea ce este infam; ticăloșie, josnicie, nemernicie. ◊ Stîlpul infamiei = loc unde erau ținuți infractorii și criminalii legați pentru a putea fi loviți de mulțime. ◊ A țintui la stîlpul infamiei = a supune oprobriului public, a înfiera. [Gen. -iei. / < fr. infamie, it., lat. infamia].