INOVATOR, -OARE, inovatori, -oare, s. m. și f. Persoană care realizează și introduce ceva nou într-un domeniu de activitate; persoană care aduce o inovație într-un sector al producției, avînd ca rezultat îmbunătățirea calitativă și cantitativă a muncii. Inițiativa creatoare a inovatorilor descoperă rezerve uriașe pentru sporirea productivității muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2696. ◊ (Adjectival) Experiența sovietică constituie un factor de seamă în dezvoltarea spiritului inovator al muncitorilor și tehnicienilor din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809.