INUMAN,-Ă, inumani, -e, adj. 1. Care nu este uman; neuman neomenos, fără milă, crud, feroce. Purtare inumană. 2. Neomenesc, neobișnuit (printre oameni); de proporții neobișnuite, Un sforăit inuman, formidabil și întrerupt de gemete, umplea odaia. C. PETRESCU, Î. II 145. Ce se întîmplase... și ce rost avea cîntecul lui sfîșietor, inuman? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 210.