iobag sm [At: LEX. MARS. / V: ~giu, ~aj^[1], obaciu^[2], o~, obagiu^[3], ubagiu / Pl: ~agi / E: mg jobbágy] 1 Țăran legat de pământ, fără drept de strămutare, dependent de stăpânul feudal și obligat să-i facă acestuia prestații în muncă, în natură sau în bani Si: jeler, rumân, șerb, vecin. 2 (Reg; rar) Agricultor.