ISPITI (-itesc) I. vb. tr. 1 A cerceta, a supune la cercare: scrise... la niște filosofi vestiți, ca să vie să ispitească cu învățăturile lor pe fiul său (ISP.); atunci Dumnezeu a voit să-i ispitească credința (ISP.) ¶ 2 A duce în ispită, a tenta: măestria cu care era făcut acel nod o ispiti să se cerce (ISP.) ¶ 3 A afla: ispitise mai de demult că fiicele Chiajnei... treceau printr’acea horă (ODOB.). II. vb. refl. A se încearca: în zadar ea se ispitise a-l răsturna (BĂLC.); Simion nici nu s’a mai ispitit să tăgăduească (VLAH.) [vsl. ispytati].