ISPITĂ (pl. -te) sf. 1 Îndemn spre rău, spre păcat, dispoziție a minții care ne împinge să facem un lucru rău, nepermis, tentațiune: trecuse o clipă printr’o ~ primejdioasă (D.-ZAMF.); se rugă puțin, ca să se depărteze de el ispita Satanei (ISP.); și ’ncărcat de-o frumusețe dătătoare de ispite (VLAH.); a cădea în ~; a băga în ~, a duce în ~, a-l îndemna mintea să facă ceva rău, nepermis: nu ne duce în ~, ci ne izbăvește de cel rău; la ce cugeți tu oare?... strigă el, cînd auzi că ea vrea să-l bage în ~ (ISP.) ¶ 2 Lucru care ispitește, atrage, care provoacă ispita: ispitele lumii sînt multe și de tot felul (ODOB.) ¶ 3 pl. Încercări, nevoi: trecuse prin fel de fel de ispite și nevoi (ISP.) [ispti].