jachétă s.f. 1 Haină bărbătească de ceremonie, croită pe talie, lungă pînă aproape de genunchi. Viorelele împodobeau jachetele întocmai ca în zilele de glorie ale lui Napoleon (EMIN.). 2 Haină femeiască, croită pe talie, care acoperă partea de sus a corpului și care este purtată peste bluză, cămașă sau rochie. 3 Gener. Haină purtată de femei, de bărbați sau de copii. • pl. -e. / <fr. jaquette, cf. nm. pr. Jacques, numele cel mai obișnuit al țăranului francez, folosit și ca poreclă.