JACHETĂ, jachete, s. f. Haină bărbătească, corespunzînd vestonului, lungă pînă mai jos de șolduri, cu pulpanele rotunjite în față și croită pe talie. Purta o jachetă strînsă pe corp, care se încheia frumos în față. CAMIL PETRESCU, O. I 303. Jacheta mea a cenușie de vară. CARAGIALE, M. 26. Îmbodoliți în surtuce și jachete. NEGRUZZI, S. I 105. ♦ Haină femeiască, care acoperă partea de sus a corpului și se poartă peste bluză sau peste rochie. – Variantă: (învechit) jachet, jachete (C. PETRESCU, A. R. 15), s. n.