jeg, jeguri, s.n. (reg.) Murdărie, mizerie: „…umbla o femeie slabă, zdrențuroasă, săracă, cu mânurile și pticioarele tăte crăpate de jeg, desculță” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 137). ■ (onom.) Jeg, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. žegǔ „arșiță” (MDA); din bg. žeg „arșiță, pârleală” (Scriban, DEX, MDA).