vieliște sf [At: FM (1847), 247¹/21 / V: gel~, hil~, hel~, hăl~,^[1] jil~, jel~, jăl~, vel~, vil~^[2] / Pl: ~ti / E: vsl *виѩалиште (cf vsl виѩлица „furtună”)] 1 (Reg) Loc deschis, expus vântului. 2 (Reg) Suflare (puternică) a vântului. 3 (Mun; pex) Loc pustiu. 4 (Reg; pex; îf hăliște) Loc părăsit. 5 (Trs; îf jiliște) Loc neted (bun pentru locuit). 6 (Trs; îf veliște; îla) De ~ De origine. 7-8 (Trs; îf veliște; îljv) Din ~ Din moși-strămoși. 9 (Trs; îf veliște; îe) De veliștea lui Din fire.

vieliște s.f. (reg.) I (de obicei constr. cu prep. „în”) Loc deschis, expus vîntului; suflare, bătaie (puternică) a vîntului. II (în forma „veliște”; în loc. și expr.) Loc.adj. De veliște = de origine. Loc.adj., adv. Din veliște = din bătrîni. Expr. De veliștea lui = din fire, de la natură. • pl. -i. și veliște s.f. /<sl. veche внꙗ(а)лнште; cf. vĕjati „a adia, a sufla”.

vĭéliște și (Mold.) vé- și ví- f. (vsl. *vĭelište, d. vĭeĭati, a sufla. V. izbeliște). Rar. În vĭeliștea vîntuluĭ, în bătaĭa vîntuluĭ. – Greșit je-, ge-, pron. dial. V. áret, pradă, pravăț, steriță, vileag.

geliște sf vz veliște

gheliște sf vz veliște

heliște sf vz veliște

hiliște sf vz veliște

hiriște sf vz veliște

jăliște^[1] sf vz veliște modificată

jeliște sf vz veliște

jeliță sf vz veliște

jiliște sf vz veliște

veliște sf vz vieliște

viliște sf vz vieliște

veliște s.f. v. vieliște.

géliște, V. vĭeliște.

jéliște V. vĭeliște.

véliște, V. vĭeliște.

víliște, V. vĭeliște.

veliște s.f. (reg.) trecut îndepărtat, origine veche.

veliște, (velâște), s.n. – (reg.; arh.) (Stră)vechime, din strămoși (Memoria, 2004). – Din veleat.

veliște, (velâște), s.n. – (Stră)vechime, din strămoși (Memoria 2004). – Din veleat.