JINDUI (-uesc) vb. tr. și intr. A rîvni, a dori să aibă (un lucru greu de căpătat), a se uita cu jind: căprarul... ajunsese a fi jinduit de multe fete în sat (dlvr.); se ’nvoise cu Domnul Moldovei pentru scaunul de la Tîrgoviștea, la care jinduia de-atîta vreme (vlah.).