jíntiță f., pl. e (ceh. žinčica, zer, d. žinka, sită de păr de cal [adică jintița e „ceĭa ce s’a strecurat”], dim. d. žima, coamă; slovac. žentica, pol. žentyca, žetyca, rut. žentýcĕa; ung. zsendice, zsengice). Un lichid alb, cam gros care rămîne pe fundu căldăriĭ după ce s’a scos urda (rev. I. Crg. 7, 154, și Vicĭu) saŭ „zeru scurs din urdă amestecat cu fulgĭ de urdă” (Jun. Lit. 1923, 6-7, 191). V. janț, cocîrță.