joacă s.f. Joc, distracție (copilărească); ext. glumă. Ieri dimineață, nu știu; ori că din joacă, ori de-al dracului ce e, îmi împunge o frumusețe de purcea drept în burtă (BRĂT.). ◊ Joacă de copil = lucru foarte simplu, ◊ Loc.adv. în joacă = în glumă, ◊ expr. Joaca aduce tărbaca = adeseori petrecerile se termină cu bătăi. • /de la juca, prin derivare regresivă.