joacă s.f. 1 joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit¹, zburdălnicie, zburătăcire, zburdare, zburdat¹, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit¹, zbânțuitură, jocot, zbânț, zbeng, zbereguială, zbereng, zburdă. În grădinițe, joaca copiilor este supravegheată de educatoare. 2 amuzament, distracție, <înv.> zăbavă. Adevărata prietenie nu este o joacă.