JOACĂ, ❍GIOACĂ (pl. -ce) sf. Joc (al copiilor): glumă, lucru ușor, jucărie: se căzneau să-i adoarmă, pentru a o șterge mai repede la joacă (s.-ald.); și încet, încet, din glumă, din joacă, azi a făcut un scăunel, mîine o morișcă (br.-vn.); ce stai dumneata de vorbești? ce, asta e joacă? (br.-vn.); așa ți-i gioaca, fa? (alecs.) [juca].