joncțiune s.f. 1 Legătură, unire, asamblare; junctură. ♦ concr. Loc unde se face legătura, unirea unor elemente, a unor părți etc. ♦ (milit.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. 2 (electr.) Zonă de tranziție din masa unui semiconductor neomogen care prezintă rezistență diferită pentru cele două sensuri ale curentului electric, constituind elementul principal al diodelor semiconductoare, al tranzistoarelor etc. 3 (gram.) Mijloc de exprimare a raporturilorsintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau ale unei fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale sau al altor cuvinte cu funcție de relație. • pl. -i. și (înv.) juncțiune s.f. /<fr. jonction, lat. iunctio, -onis.