JOS, ❍GIOS adj. I. Puțin ridicat (de la pămînt): casă joasă; măsuță joasă. II. adv. În partea dedesubt, care e la pămînt sau mai aproape de pămînt (în opoziție cu sus); a (se) da ~, a (se) coborî; a cădea ~ (de pe scară, din pat, etc.); pe ~, pe pămînt; (umblînd) cu picioarele: Da, zău, vino și pe jos, Că te-oiu primi bucuros (IK.-BRS.); a se lăsa mai pe ~, a fi întrecut de altul: nici la băutură nu se lăsa el mai pre ~ (ISP.); a rămînea pe ~, a rămînea inferior, mai slab, mai în urmă: dascălul Iordache rămăsese acum pe jos (CRG.); † (om) de ~ , din popor, de rînd: de să va prileji vre-un om de jos să dea palmă vre-unui boiaren, atunce acela face sudalmă mare (PRV.-MB.); pre~ 👉 PREJOS. III. interj. Strigăt de comandă, de desaprobare, de ură, etc.: ~ pălăria! ~ tirania! ~ guvernul! IV. sbst. Partea de jos: în ~ul apei [lat. deo(r)sum; forma pe jos „cu picioarele” e refăcută prin etimologie populară din ngr. πεζὸς].