* jubiléŭ n., pl. ee (lat. jubilaeus, d. ebr. ĭóbel, sunet de corn, pin care se anunța jubileu). La vechiĭ Jidanĭ, o solemnitate celebrată la cîte 50 de anĭ, cînd se iertaŭ datoriile și se liberaŭ sclaviĭ. La catolicĭ, indulgență deplină, solemnă și generală acordată de papĭ la început (la 1300) la cîte 100 de anĭ, apoĭ la cîte 50 de anĭ, ĭar azĭ la cîte 25 de anĭ, și, pin excepțiune, și la alte epocĭ în anumite ocaziunĭ. Obișnuit, sărbătoare aniversară solemnă (nu numaĭ la împlinirea a 50 de anĭ): jubileu de 40 de anĭ de domnie a regeluĭ Carol I al Româniiĭ (1906).