judecătorie s.f. (jur.) 1 <reg.> sud², <înv.> criminalion, judecătoare (v. judecător), scaun. A făcut actele și s-a prezentat cu ele la judecătorie. 2 (în trecut) judecătorie de ocol = judecătorie de pace; judecătorie de pace =judecătorie de ocol. Judecătoria de pace era prima treaptă a ierarhiei judiciare, cu atribuții bine definite și limitate.