JUNEȚE, juneți și junețe, s. f. (Învechit) Tinerețe. Sublimul entuziasm al juneței. ODOBESCU, S. III 323. [În 1821] în țară se manifestă una din acele mișcări energice care arăt junețea popoarelor și dorința lor de propășire. BĂLCESCU, O. I 35. Eleganță și junețe, Grație și frumusețe te-ncunjur, te încunun. ALEXANDRESCU, M. 187.