justețe s.f. 1 adevăr, autenticitate, exactitate, exactitudine, veridicitate. Avocatul verifică justețea relatărilor martorului. 2 exactitate, exactitudine, precizie, <înv.> exacteță, exactiteță. Profesorul a verificat justețea calculelor. 3 dreptate, echitate, justiție, <înv. și pop.>îndreptare, <înv.> drept, lege. Din totdeauna a avut simțul justeței. 4 dreptate, temeinicie, <fran.; înv.> rezon. Continuă lupta pentru că este conștient de justețea cauzei sale.