lăcomi vb. IV. refl. (despre oameni) 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „la” sau de prop. introduse prin conj. „să”, „de”) a se ahtia, a jindui, a râvni, a tânji, <înv.> a zavistui. Se lăcomește la averea unui unchi. 2 (pop. și fam.) <pop. și fam.> a se scumpi, a se zgârci², <pop.; deprec.> a se calici, a se pungi. Mai lasă din preț! Nu te mai lăcomi atâta!