lăstări vb. IV. intr. (bot.) 1 (despre plante sau despre părți ale lor) a înfrăți, <înv. și pop.> a odrăsli, <reg.> a otăvi, a pui², a susiori. Plantele care lăstăresc dau naștere unor tulpini secundare. După secerat, grâul furajer lăstărește pe miriște. 2 (rar; despre plante) v. Apărea. Arăta. Crește. Germina. Ieși. Ivi. Încolți. Miji. Răsări¹.