lacom, -ă adj. I 1 (despre ființe; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „la”, „după”) avid, insațiabil, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios, vorace, <livr.> adefag, edace, <rar> lăcomit, <pop. și fam.; deprec.> nehalit, <pop.> hulpav, lăcomos, <înv. și reg.> lingareț, lupav, mâncător, <reg.> burcaș, codriș, gituos, hârbareț, hlipicios, holpan, leșinat², limpăit, lincăit, lingăreț, lingăricios, lișcotos, mâncăreț, meschericios, neplin, nestașnic, <înv.> mâncaci, <fig.; pop. și fam.> mâțos, <fig.; înv. și reg.> desfundat², <fig.; reg.> destupat, mățos. Trebuie să pregătească multă mâncare pentru că are patru băieți voinici și lacomi la mâncare. 2 (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „de”, „după”) ahtiat, aprig, avid, cupid, hrăpăreț, neîndestulat, rapace, <rar> lăcomit, vampiric, <pop.> hapsân, lăcomos, <fam.; deprec.> fomist, <fig.> nesătul, nesăturat, nesățios, vorace, <fig.; peior.> apucător. Este cunoscut ca un om lacom de câștig. II fig. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „de”, „după”) ahtiat, avid, dorit, doritor, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor, <fig.> flămând, înfometat, însetat, setos, <fig.; înv. și reg.> însetoșat, <fig.; înv.> lihnit. Tânărul este lacom de muzică.