larmă s.f. I 1 gălăgie, hărmălaie, huiet, scandal, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, alai, chiote (v. chiot), larmăt, strigare, <înv. și pop.> toi², vorbă, <pop. și fam.> chiloman, <pop.> vraiște, zuzet, <fam.> caterincă, hai, haloimăs, harababură, muzică, răcnet, tămbălău, vorbărie, zăpăceală, <înv. și reg.> holcă, zai¹, zurba, <reg.> chirfoseală, dăndănaie, glagomă, halagea, halcă², haraiman, harhăt, hălălaie, hărăbor, hărhălaie, hoandră, horhot, hotrocol, landră, langră, lavră, loloază, lolotă¹, rangăt, răncot, sfarogeală, tală, tălălău², toiet, toloboată, tololoi¹, vartă¹, vică, zarvăt, <înv.> cramură, dandana, dănănaie, gâlceavă, neodihnă, tulbureală, turbă³, voroavă, vreavă, <fig.; pop. și fam.> nuntă, tam-tam, <fig.; pop.> gură, horă¹, <fig.; fam.> balamuc, bâlci, circ, panaramă, teatru, <fig.; înv.> calabalâc, <fig.; deprec. sau peior.> țigănie, <fig.; peior.> show, <arg.> farandolă, halima², nasulie (v. nasuliu), șucăr. În piață era o larmă de nedescris. 2 freamăt, gălăgie, tumult, turbulență, vuiet, vuire, zgomot, <reg.> rohot. Larma străzii pătrunde prin ferestre. 3 (pop. și fam.) v. Agitație. Frământare. Tulburare. Vâlvă. Zarvă. 4 (pop.) v. Altercație. Animozitate. Ceartă. Conflict. Contențiune. Dezacord. Dezbinare. Diferend. Discordie. Discuție. Disensiune. Dispută. Divergență. Gâlceavă. Încontrare. Învrăjbire. Litigiu. Neînțelegere. Vrajbă¹. Zâzanie. 5 (înv.; adesea constr. cu vb. „a da” sau „a suna”) v. Alarmă. Alertă. II fig. agitare, agitație, excitație, frământare, îngrijorare, neastâmpăr, neliniște, zbucium, zbuciumare, <fig.> alarmă, convulsie, efervescență, furtună, trepidație, vibrare, vibrație, zbatere, zvârcolire, <fig.; livr.> ebuliție, <fig.; astăzi rar> zdruncinare, <fig.; rar> combustie, vânturare, <fig.; pop.> zdruncin. Este într-o permanentă stare de larmă interioară din cauza neajunsurilor vieții.