LASITUDINE s. f. (Livr.) Stare sau senzație de oboseală psihică, plictiseală, dezgust etc. – Din fr. lassitude.

lasitudine sf [At: NEGULICI / V: (iuz) ~tudă, ~nă / S și: lassi~ / Pl: ~ni / E: lat lassitudo, -inis, fr lassitude] (Rar) 1 Oboseală. 2 (Fig) Plictiseală. 3 (Fig) Dezgust.

LASITUDINE s.f. Oboseală, plictiseală. ♦ (Fig.) Dezgust. [Cf. fr. lassitude].

LASITUDINE s. f. 1. senzație de oboseală. 2. (fig.) plictiseală, dezgust. (< fr. lassitude)

lasitudă sf vz lasitudine

lasitudină sf vz lasitudine

lasitudine (livr.) s. f., g.-d. art. lasitudinii

*lasitudine (livr.) s. f., g.-d. art. lasitudinii

lasitudine s. f., g.-d. art. lasitudinii

lasitudine s.f. 1 (fiziol.) oboseală, osteneală, <livr.> fatigabilitate, <rar> neodihnă, obosire, <pop.> trudă, <înv.> câștig, deranj, ostenire, ostenită (v. ostenit²). Lasitudinea lui este evidentă după o zi de muncă. 2 blazare, dezabuzare, plictiseală, urât¹, <livr.> acedie, <pop. și fam.> lehamite, <fam.> plictis, <reg.> lihăială, zălezeală, <înv.> anosteală, anostie, plicsis, sastiseală, sastisire, stenahorie, <grec.; înv.> nixis, <arg.> sictir, sictireală. Neajunsurile l-au adus la o stare de lasitudine.