lasitudine s.f. 1 (fiziol.) oboseală, osteneală, <livr.> fatigabilitate, <rar> neodihnă, obosire, <pop.> trudă, <înv.> câștig, deranj, ostenire, ostenită (v. ostenit²). Lasitudinea lui este evidentă după o zi de muncă. 2 blazare, dezabuzare, plictiseală, urât¹, <livr.> acedie, <pop. și fam.> lehamite, <fam.> plictis, <reg.> lihăială, zălezeală, <înv.> anosteală, anostie, plicsis, sastiseală, sastisire, stenahorie, <grec.; înv.> nixis, <arg.> sictir, sictireală. Neajunsurile l-au adus la o stare de lasitudine.