laț¹ s.n. 1 ochi¹, <pop.> ureche, balț¹, ocheț. A făcut un laț la un capăt al frânghiei. 2 <reg.> mâță, proțap, smâc, șfac, tivic, <înv.> mreajă, sâlță. A prins câinele cu un laț și l-a dus într-un țarc. 3 ștreang, <pop.> juvăț, <reg.> hăț, ștric1, <înv.> arcan², osăl. Călăul îi pune osânditului un laț de gât. 4 (tehn.; la car sau la căruță; reg.) v. Valul ștreangului (v. val).