LECITĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [Var.: lecit s. n.] – Din fr. lécythe.

lecită sf [At: M. D. ENC. / V: lechitos sn, lecit sn / Pl: ~te / E: fr lécythe, ngr λεκίτος] Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor.

LECITĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [Var.: lecit s. n., în DN lechitos s. n.] – Din fr. lécythe.

lechitos^[1] sn vz lecită corectat(ă)

lecit sn vz lecită

LECHITOS s.n. (Ant.) Urcior pentru untdelemn, folosit și ca vas funerar. [Var. lecit s.n. / < gr. lekythos, cf. fr. lecythe].

LECIT s.n. v. lechitos.

LECÍT (< fr.) s. n. (La vechii greci) Vas mic din ceramică, de formă alungită, cu gâtul înalt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, decorat cu picturi sau reliefuri, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor.