legământ s.n. 1 (de obicei constr. cu vb. „a lua”, „a respecta”, „a ține³”) angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, promisiune, vorbă, <astăzi rar> parolă, <rar> făgăduire, <înv. și reg.> făgadă, făgădaș, făgădeț, juruită, <reg.> juruință, <înv.> promitere, sfătuit, voroavă, <turc.; înv.> bacalâm. Legămintele avocatului îi redau speranța că fiul ei va fi eliberat. 2 (de obicei constr. cu vb. „a ține”, „a respecta”, „a călca”) jurământ, <înv. și reg.> făgădaș, făgădeț, juruință, <reg.> jur³, <înv.> făgăduință, jurare. S-a supărat pe el pentru că nu și-a ținut legământul. 3 acord, aranjament combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, pact¹, tranzacție, <livr.> agreement, <pop.> nărăveală, târg, tocmeală, tocmire, <fam.> șustă, <reg.> așezălaș, comințeu, prinsoare, uneală, <înv.> așezământ, așezătură, cuvânt, punere în lucrare, simfonie, sulf², șart², <grec.; înv.> sintichi, <fig.; înv. și pop.> legătură. Conform legământului, îi revin 25 de procente din profit. 4 (în credințe și superstiții; pop.) v. Descântec. Farmec. Magie. Sortilegiu. Vrajă. Vrăjitorie. 5 (înv.; de obicei urmat de determ. care indică felul, natura, caracterul) v. Legătură. Raport. Relație. 6 (înv.) v. Legătoare (v. legător). Legătură. 7 (polit., milit.; înv.) v. Alianță. Bloc¹. Coaliție.