lene s.f. I 1 comoditate, indolență, lenevie, lenevire, nesilință, trândăveală, trândăvie, trândăvire, trândăvit¹, <livr.> farniente, feneantism, <pop. și fam.> puturoșenie, puturoșie, <reg.> leneveală, <înv.> oțiu, tandur, <fig.; pop. și fam.> dospeală, împuțeală, <fig.; înv. și reg.> topiciune. Lenea lui o exasperează. 2 <fam.; glum.> lenevită. S-a molipsit de lene. Este bolnav de lene. II (tehn.; la războiul de țesut; reg.; și, art., lenea femeii) v. Alergătoare (v. alergător).