Definiția cu ID-ul 1349533:
Regionalisme / arhaisme
leúcă, leuci, s.f. (reg.) Partea carului, format dintr-un lemn încovoiat, ce leagă osia de loitră. ■ (onom.) Leuca, nume de familie în jud. Maram. (Sec. XV). – Din magh. löcs „leucă” (MDA) (Scriban); din bg. levka (DEX). ■ Cuv. rom. > bg. levka (DER).