lexic, -ă s.n., adj. (lingv.) I s.n. 1 vocabular, <înv.> lexicon. În lexicul limbii române sunt mulți termeni de origine franceză. 2 lexic fundamental = lexic principal = vocabular de bază, vocabular fundamental. Lexicul fundamental sau principal reprezintă fondul principal de cuvinte al unei limbi; lexic pasiv = fond pasiv, vocabular pasiv. Lexicul pasiv nu este folosit în mod frecvent în vorbire. 3 vocabular. Pentru lucrarea de licență a ales studierea lexicului lui m. Sadoveanu. II s.n. (astăzi rar) 1 (adesea urmat de determ. care indică specificul) v. Dicționar. Lexicon. Vocabular. 2 v. Glosar. Vocabular. III adj. (astăzi rar) v. Lexical.