LIHNEALĂ, lihneli, s. f. Sfîrșeală, slăbiciune (mai ales din cauza foamei). Mirosul acesta cald și pofticios îi stîrnise din nou lihneala ațipită. C. PETRESCU, C. V. 117. Pe cînd era p-aci, p-aproape să cadă de lihneală, unde-i se arată în cale... un persic plin de persici mari cît pumnul. POPESCU, B. II 27. – Variantă: alicneală (D. ZAMFIRESCU, R. 122) s. f.