liman s.n. I 1 (geomorf.) litoral, mal¹, margine, rivieră, țărm, <reg.> luncă, <înv.> pristaniște, râpă, vad, <fran.; înv.> rivaj. Nisipul de pe limanul Mării Negre este fin. Iahtul a fost ancorat nu departe de liman. 2 (geomorf.; înv.) v. Estuar. 3 (înv.) v. Port². II fig. (constr. mai ales cu vb. „a cere”, „a găsi”, „a oferi”, „a solicita”) adăpost, azil, refugiu, scăpare, <fig.> vizuină, <fig.; înv.> peșteră. A găsit în viața de la mănăstire un liman.