limbaj s.n. I (lingv.) 1 (și limbaj articulat) grai, limbă, vorbire, <rar> vorbit¹, <înv. și reg.> vorbă, <înv.> voroavă, <fran.> langaj. Există numeroase cercetări privind apariția limbajului ca necesitate de comunicare între oameni. Pentru a servi cu adevărat la comunicare, limbajul trebuie să se supună necesităților sociale. 2 (și limbaj natural) grai, limbă, limbă naturală. L-a auzit spunând ceva într-un limbaj necunoscut. După limbaj, turcii se includ în grupa altaicilor. 3 limbaj comun = limbaj curent. Limbajul comun este felul de a se exprima simplu, nepretențios, pe înțelesul tuturor; limbaj curent = limbaj comun; limbaj de lemn = limbă de lemn. Limbajul de lemn a fost o caracteristică a presei comuniste; limbaj de specialitate = <impr.> tehnolect. Studiile în care se folosește un limbaj de specialitate nu sunt accesibile publicului larg. 4 stil, <rar> grai, vorbire. Se exprimă într-un limbaj academic. II (stil.) <livr.> verb. Limbaj artistic. Limbaj poetic.