limbut, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. flecar, guraliv, locvace, palavragioaică, palavragiu, vorbăreț, <livr.> bavard, <rar> limbăreț, verbos, <înv. și pop.> trăncănitor, <pop. și fam.> spală-linte, spală-poamă, spală-varză, vântură-vorbe, <pop. și fam.; glum. sau deprec.> bun de gură, gargaragiu, <pop.> gureș, lehău, tândălit, toacă-gură, <fam.> moftangioaică, moftangiu, moftolog, mofturean, ploscar¹, ploscaș, ploscăreasă, taclagioaică, taclagiu, vorbă-lungă, <fam.; glum. sau deprec.> clănțău, <fam.; peior.> farfara, <înv. și reg.> mătalnic, spornic, vorbăreț, vorovaci, <reg.> coțob, coțofănos, dârdală, flear, geleleț, hănțănos, hănțos, holoboacă², leorbău, limbău, limbos, limbuțelnic, netrebuit, pălăvatic, pălăvrăgit², povestelnic, stroncănitor, tololoi¹, trăncănău, trăncănit², vorbar, <reg.; deprec.> libarcă, libriță, treanca-fleanca, <înv.> aruncător de vorbe, bârfaș, limbareț, locotareț, locotăreț, locotitor, tersit, vorbeț, <deprec.> vorbagiu, <fig.; pop. și fam.> hodorog, <fig.; pop. și fam.; deprec. sau peior.> caragață, cățelandru, coțofană, gaiță¹, hanță¹, meliță, moară, pupăză, țarcă, <fig.; reg.> pocnitor. Limbuții sunt obositori pentru cei din jur. Este prea limbut. 2 adj. (reg.; despre oameni) v. Peltic. Sâsâit². 3 adj. (reg.; despre oameni) v. Bâlbâit². Gângav. Gângăvit². Gângâit. 4 adj. (înv.; despre oameni) v. Elocvent.